Dedicație tîrzie pentru un prieten

N-am prea mulți prieteni, îi pot număra poate pe degetele de la o mînă. Și dintre toți, El este aparte. Mi-a fost profesor, mentor și spirit îngemănat. Un PRIETEN.

Cum ziceam, mi-a fost mai întîi profesor. Deși era și el doar un copil, încă la facultate, stătea cu înțelepciunea și răbdarea unui bătrîn sfătos cu orele să buchisească fraze cu mine și colegii mei pînă dădeam de cap pîrdalnicelor ălora de-atributive… Uneori se-amuza, alteori aștepta răbdător, alteori desena cele mai năstrușnice scheme pe tablă, pînă vedea că ni se luminează chipul a-nțelegere. Cînd nu știam cîte-un kanji, începea să ni-l deseneze pe tablă, după care își amintea și de-ăla, care are același radical, și de-ălălalt, care are aceeași citire, și de altul, și de altul… Și scria de zor, și țesea povești desenate și-ncîlcite pe tabla din sala 131, pînă cînd rămînea fără pic de spațiu. Și-apoi se dădea un pas înapoi, încă roșu la față de-ncîntare, și – cînd își dădea seama că s-a abătut complet de la ce voia să ne explice inițial – se fîstîcea ca un copil prins cu mîinile-n borcanul cu miere și privea pe jumătate amuzat, pe jumătate vinovat cum noi scrijeleam cu-ndîrjire-n caiete.

Tot el venea în fiecare sîmbătă la 8 dimineața să ne țină cursul de literatură veche. Din toată facultatea, numai noi eram în clădire. Intra în clasă, somnoros și cald, se sprijinea cu fundul de catedră și-ncepea să ne povestească despre Prințul strălucitor (Genji), slăbiciunea doamnelor de la Curte din epoca Heian, despre poeziile de dragoste din Kokinshū și Man’yōshū, despre istorisirile lui Ihara Saikaku și-apoi iar despre Genji… Cumva, personajul ăsta îi revenea pe buze cu voluptatea unei prime și dulci iubiri nipone.

Nu-mi amintesc să fi văzut în ochii altcuiva atîta uitare de sine cînd era la catedră. Nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată să devin profesoară înainte să-l cunosc pe el. Și nu știu cum aș fi putut trăi fără să fiu la catedră.

Apoi, dintr-o frumoasă întîmplare, a intrat în viața mea și m-a-nvățat să cresc. Și ce dacă nu mai creștem împreună? 😛

La Mulți Ani, frumosul meu Prieten :).

Anunțuri

Un comentariu

  1. japonezaspiruharet · Iulie 25, 2013

    La multi ani, sa iti traiasca, sa va bucurati impreuna de tot si toate minunatiile posibile si imposibile!

    ________________________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s